DISCIPOL ŞI MAESTRU

Discipolul îl respectă pe Maestru, atunci când îl iubeşte. Îl iubeşte pe Maestru, când are încredere în el. Are încredere în Maestru, atunci când crede în el-însuşi. Crede în el-însuşi, când îşi aude inima. Îşi aude inima, când nu o mai deosebeşte de inima Maestrului său.

Discipolul îl ajută pe Maestru, atunci când îl serveşte. Îl serveşte pe Maestru, atunci când uită de el-însuşi. Uită de el-însuşi atunci când nu uită Lucrarea. Nu uită Lucrarea, atunci când îşi aminteşte de credinţa sa. Îşi aduce aminte de credinţă, atunci când îşi aminteşte de inima sa. Îşi aminteşte de inima sa, atunci când nu o mai deosebeşte de inima Maestrului său.

Discioplul îl apără pe Maestru, atunci când îl înţelege. Îl înţelege pe Maestru, atunci când ştie să îl vadă. Îl vede pe Maestru, atuunci când ştie să îl audă. Îl aude pe Maestru, atunci când încearcă să îl înţeleagă. Încearcă să îl înţeleagă atunci când încearcă să intre în inima lui. Intră în inima lui, atunci când nu-şi mai deosebeşte inima de cea a Maestrului său.

Discipolul merge alături de Maestru, atunci când ştie cum să îl asculte. Ştie cum să îl asculte, atunci când ştie cum să îl depăşească. Ştie cum să îl depăşească, atunci când ştie cum să rămână tăcut. Învaţă cum să rămână tăcut, atunci când invaţă să nu judece. Învaţă să nu judece, atunci când îşi uită ego-ul. Îşi uită ego-ul, atunci când îşi aminteşte de inima sa. Îşi aminteşte de inima sa, atunci când nu o mai deosebeşte de cea a Maestrului său.

Discipolul trăieşte alături de Maestru, atunci când ştie cum să moară. Ştie cum să moară, atunci când ştie cum să reînvie. Învaţă cum să reînvie, atunci când ştie să înţeleagă. Învaţă să înţeleagă, atunci când îl întruchipează pe Maestru. Îl întruchipează pe Maestru, atunci când nu-şi mai deosebeşte inima de cea a Maestrului său :

Pentru a reuşi una ca asta, el trebuie să fie cu adevărat un Discipol.

Căci devine Discipol cel care şi-a “cucerit” inima, oferindu-i Maestrului valoarea ei sacră. Iar în cele din urmă nu Discipolul îl serveşte pe Maestru, ci Maestrul îl serveşte pe Discipol, dăruindu-i tot ce are mai scump pe lume: "INIMA SA VIE".

Rev. Iniţierea -Triantaphyllos Kotzamanis

O.M.

Uniunea Ordinelor Martiniste din Romania este deschisa Fratilor si Surorilor Maestri Masoni care cauta o cale de perfectionare spirituala, indiferent de Obedienta din care fac parte. Cei care doresc sa afle mai multe amanunte despre conditiile necesare pentru a putea primi Initierea in Martinism sunt rugati sa trimita un mail pe adresa ordinulmartinist@gmail.com.

PUR SI SIMPLU MARTINIST

Fraţii Necunoscuţi se adună în Templul Martinist la ceas de seară, nu pentru că ar exista o anumită oră la care trebuie să se întâlnească, ci pur şi simplu pentru că munca de zi cu zi ia deobicei sfârşit spre asfinţit, lăsând loc lucrării interioare, echilibrate.
Chipul adepţilor este liniştit, luminos, iar privirea limpede şi atentă: ei pur şi simplu ştiu.
Vin din toate părţile Pământului, pentru că nu există graniţe care să-i poată opri, nici legi sau închisori care să-i poată închide: ei sunt pur şi simplu liberi.
Mersul lor este când hotărât,când nesigur; uneori chiar se opresc şi pot da impresia că vor să se întoarcă, dar apoi merg înainte cu şi mai mare avânt: ei sunt, pur şi simplu, oameni ai dorinţei.
Fiecare dintre ei este îmbrăcat cu o mantie de nepătruns, care îl apără în orice clipă de forţele negative şi îi împiedică pe ceilalţi să îi vadă creşterea interioară: ei sunt pur şi simplu invincibili.
Chipul lor este acoperit de o mască, pentru că ei sunt pur şi simplu necunoscuţi.
La intrarea în Templu, mantia lor se deschide pentru o clipă, lăsând să se vadă un pieptar alb (semn că ei sunt pur şi simplu puri), pe care străluceşte un pantaclu aurit (fiindcă ei urmează pur şi simplu Tradiţia); talia le este încinsă cu un cordon a cărui culoare indică progresul pe Calea aleasă şi opreşte impulsurile inferioare (care sunt pur şi simplu omeneşti); în fine, în picioare poartă ciorapi albi din lână (fiindcă sunt pur şi simplu prudenţi).
Fraţii Necunoscuţi se reunesc aducând cu ei templul lor sferic: pur şi simplu ei sunt propriul lor templu.
Se adună în cerc pentru că acesta este Templul Martinist: pur şi simplu un cerc, o adunare de forţe care se realizează în chip misterios chiar şi fără prezenţa fizică a adepţilor.
Templul-Cerc personal este împărţit în trei categorii de cercuri: unul exterior, exoteric, profan, în care adepţii îşi conduc corpul fizic; unul mijlociu, esoteric, secret, sacru, în care Iniţiatul lucrează la propria-i perfecţionare; şi unul central, divin, sălaş al scânteii Vieţii, unde Iniţiatul devine Dumnezeu însuşi.
Imaginea Templului Martinist, potrivit regulii de aur că tot ce este sus este la fel şi jos, este în mod coerent similară celei a Templului interior, iar Fraţii întră în el de pe toate laturile exterioare exoterice către cercul mijlociu, aşezându-se în scaune, dispuse tot în cerc, în jurul unei zone sacre centrale în care nimeni nu poate intra, cu excepţia unui profan, gol în mod simbolic, pentru a primi Lumina de la Iniţiatorul său.
În cercul din mijloc se desfăşoară lucrările, se formează lanţul, se comunică cu Fraţii care sunt aici amestecaţi, fără deosebire de grad. Dar simbolurile iniţiatice sunt mereu prezente, pentru că fiecare adept rămâne incognito, un necunoscut între necunoscuţi, un om al Dragostei şi al dorinţei care caută fără încetare Reintegrarea cu Dumnezeu, adică, pur şi simplu: un Martinist.

Sincerius S:::I:::I:::

UNIUNEA ORDINELOR MARTINISTE DIN ROMÂNIA

Uniunea Ordinelor Martiniste din România a luat fiinţă în toamna anului 2013, avându-l drept Suveran Mare Maestru pe Fratele Raphael S:::I:::G:::I:::, R+, deţinător a mai multor filiaţii martiniste şi martineziste.

Astfel, pentru a putea oferi tuturor celor interesaţi de practicarea ritualurilor principalelor Ordine Martiniste, în deplină conformitate cu specificul fiecăruia dintre acestea, s-a luat hotărârea de a se înfiinţa o unică structură administrativă şi organizatorică pentru ţara noastră, în cadrul căreia fiecare Grup, Lojă sau Heptadă să poată lucra potrivit tradiţiei Ordinului pe care îl reprezintă.

Filiaţiile Suveranului Mare Maestru al Uniunii Ordinelor Martiniste din România sunt următoarele:

1. Ordinul Martinist înfiinţat în 1953 de către Philippe Encausse, fiul lui Papus, şi care este continuatorul primului Ordin Martinist, creat la sfîrşitul secolului al XIX-lea de către Papus (dr. Gerard Encausse) şi Augustin Chaboseau . Această filiaţie a ajuns în România din mai multe surse, care urcă, fiecare în parte, până la Philippe Encausse. Astfel, avem:

- a) filiaţia actuală a Ordinului Martinist (Ph. Encausse -  E.L. ("Sitael" S.I.I.)

- b) filiaţia Ordinului Martinist al Africii de Vest (Ph. Encausse - Aristide Ahouandjinou - B.M. ("Nitika" S.I.I.)

- c) filiaţia ce provine de la Ordinul Martinist al Filosofilor Necunoscuţi din Anglia, pe linia Ph. Encausse - Marc Jones - M.B. ("Fidentia" S.I.G.I.)

- d) filiaţia Ordinului Martinist Egiptean Isiaco- Osiridian (Ph, Encausse - J.M. d'Aquino - F.F. ("Apis" S.I.I.);

2. Ordinul Martinist - Martinezist din Lyon, filiaţia Bricaud - Chevillon - Chambellant, provenind tot de la Ordinul Martinist al Filosofilor Necunoscuţi din Anglia (Chambellant - Tappa - M.B. ("Fidentia" S.I.G.I.);

3. Ordinul Martinist al Aleşilor Cohen înfiinţat de Robert Ambelain, pe baza iniţierilor pe care acesta le-a primit de la George Boge de Lagreze şi Camille Savoire, pe filiaţia  Ambelain - Brunelli - M.B. ("Amorifer" S.I.I.), care în Italia funcţionează sub forma Ordinului Martinist Antic şi Tradiţional;

4. Ordinul Martinist al Cavalerilor lui Christos, care vehiculeaza tradiţia Martinistă Rusă (Novikov - Serge Marcotune - Armand Toussaint - R.B. ("Pol Lysis" S.I.I.), similară celei a Ordinului Martinist Iniţiatic, înfiinţat de Robert Ambelain în anul 1968.

5. Ordinul Martinist Sinarhic, pe linia iniţiatică a lui Victor Blanchard - Louis Bentin.

Considerăm că posedăm, astfel, absolut toate liniile iniţiatice ale Ordinului Martinist înfiinţat la sfârşitul secolului al XIX-lea de Papus şi Augustin Chaboseau, pe cele ale Ordinelor create prin sciziunile ulteroare ale respectivului Ordin, precum şi pe cele provenite din Rusia, unde au existat discipoli ai Filosofului Necunoscut care au dezvoltat un sistem iniţiatic propriu, independent de cel francez. Acestora li se adaugă filiaţia Ordinului Martinezist al Aleşilor Cohen, reînfiinţat de Robert Ambelain în anul 1943, pe baza iniţierilor vehiculate în cercul interior al Regimului Scoţian Rectificat (Marele Priorat al Elveţiei).

Fiecare dintre filiaţiile amintite mai sus are propriile ritualuri şi ceremonii, precum şi practici şi obiective care diferă unele de celelalte, întrucât poartă amprenta personalităţilor care au fondat aceste Ordine.

Ca atare, membrii Uniunii Ordinelor Martiniste din România pot opta pentru practicarea acelei filiaţii care vine cel mai bine în întâmpinarea aspiraţiilor spirituale ale acestora.

Cele trei grade practicate de toate Ordinele Martiniste membre ale U.O.M.R. sunt:

- Asociat

- Iniţiat

- Superior Necunoscut (S.I.).

Acestora li se adaugă demnitatea de Superior Necunoscut Iniţiator (S.I.I.), care nu este un grad propriu-zis, ci conferă capacitatea de transmitere a celorlalte trei grade în cadrul Lojei sau a Grupului pe care respectivul S.I.I. îl conduce.

Deţinătorii celui de-al treilea grad pot urma calea Teurgică în cadrul Ordinului Aleşilor Cohen, care completează învăţăturile Martiniste şi Martineziste primite în cadrul U.O.M.R.

Există o echivalenţă între gradele Ordinelor Martiniste şi cele ale unor Rituri Masonice Spiritualiste, cum sunt Ritul Scoţian Rectificat, Ritul Scoţian Primitiv, Riturile Egiptene de Memphis şi cel de Misraim, precum şi Ritul lui Swedenborg.

De asemenea, există o serie de echivalenţe între amintitele grade Martiniste şi Ordinele Minore şi Majore ale Bisericii Ortodoxe Gnostice Rozicruciene Apostolice.

Toate organizaţiile menţionate fac parte dintr-un sistem iniţiatic complex  şi unitar, şi formează Federaţia Ordinelor şi Societăţilor Iniţiatice din România, care îşi propune să transmită comoara iniţiatică pe care o are în custodie, acelora ce vor fi vrednici de a o înţelege, asimila şi duce mai departe, la rândul lor.

Aşa cum se întâmplă în cazul organizaţiilor autentice ale Tradiţiei Ezoterice Occidentale, ele sunt strict secrete şi nu fac prozelitism. Accesul se face numai pe baza unei invitaţii individuale, adresată de conducerea Ordinului, după o cercetare aprofundată a calităţilor morale şi intelectuale ale profanului căruia i se propune a se alătura respectivei organizaţii.

Cei ce doresc să afle mai multe informaţii despre istoria şi doctrina curentelor Martiniste, sunt sfătuiţi să urmărească acest Blog, cât şi pe cele ale Centrului Independent de Studii şi Cercetări Ezoterice (C.I.S.C.E.), şi a Marii Loji Naţionale Mixte din România (M.L.N.M.R.).

Vladimir Radu Sauciuc.