Uniunea Ordinelor Martiniste din Romania este deschisa Fratilor si Surorilor Maestri Masoni care cauta o cale de perfectionare spirituala, indiferent de Obedienta din care fac parte. Cei care doresc sa afle mai multe amanunte despre conditiile necesare pentru a putea primi Initierea in Martinism sunt rugati sa trimita un mail pe adresa ordinulmartinist@gmail.com
07.04.2014
O.M.
Uniunea Ordinelor Martiniste din Romania este deschisa Fratilor si Surorilor Maestri Masoni care cauta o cale de perfectionare spirituala, indiferent de Obedienta din care fac parte. Cei care doresc sa afle mai multe amanunte despre conditiile necesare pentru a putea primi Initierea in Martinism sunt rugati sa trimita un mail pe adresa ordinulmartinist@gmail.com
01.04.2014
PUR SI SIMPLU MARTINIST
Fraţii Necunoscuţi se adună în Templul Martinist la ceas de seară, nu
pentru că ar exista o anumită oră la care trebuie să se întâlnească, ci
pur şi simplu pentru că munca de zi cu zi ia deobicei sfârşit spre
asfinţit, lăsând loc lucrării interioare, echilibrate.
Chipul adepţilor este liniştit, luminos, iar privirea limpede şi atentă: ei pur şi simplu ştiu.
Vin din toate părţile Pământului, pentru că nu există graniţe care să-i poată opri, nici legi sau închisori care să-i poată închide: ei sunt pur şi simplu liberi.
Mersul lor este când hotărât,când nesigur; uneori chiar se opresc şi pot da impresia că vor să se întoarcă, dar apoi merg înainte cu şi mai mare avânt: ei sunt, pur şi simplu, oameni ai dorinţei.
Fiecare dintre ei este îmbrăcat cu o mantie de nepătruns, care îl apără în orice clipă de forţele negative şi îi împiedică pe ceilalţi să îi vadă creşterea interioară: ei sunt pur şi simplu invincibili.
Chipul lor este acoperit de o mască, pentru că ei sunt pur şi simplu necunoscuţi.
La intrarea în Templu, mantia lor se deschide pentru o clipă, lăsând să se vadă un pieptar alb (semn că ei sunt pur şi simplu puri), pe care străluceşte un pantaclu aurit (fiindcă ei urmează pur şi simplu Tradiţia); talia le este încinsă cu un cordon a cărui culoare indică progresul pe Calea aleasă şi opreşte impulsurile inferioare (care sunt pur şi simplu omeneşti); în fine, în picioare poartă ciorapi albi din lână (fiindcă sunt pur şi simplu prudenţi).
Fraţii Necunoscuţi se reunesc aducând cu ei templul lor sferic: pur şi simplu ei sunt propriul lor templu.
Se adună în cerc pentru că acesta este Templul Martinist: pur şi simplu un cerc, o adunare de forţe care se realizează în chip misterios chiar şi fără prezenţa fizică a adepţilor.
Templul-Cerc personal este împărţit în trei categorii de cercuri: unul exterior, exoteric, profan, în care adepţii îşi conduc corpul fizic; unul mijlociu, esoteric, secret, sacru, în care Iniţiatul lucrează la propria-i perfecţionare; şi unul central, divin, sălaş al scânteii Vieţii, unde Iniţiatul devine Dumnezeu însuşi.
Imaginea Templului Martinist, potrivit regulii de aur că tot ce este sus este la fel şi jos, este în mod coerent similară celei a Templului interior, iar Fraţii întră în el de pe toate laturile exterioare exoterice către cercul mijlociu, aşezându-se în scaune, dispuse tot în cerc, în jurul unei zone sacre centrale în care nimeni nu poate intra, cu excepţia unui profan, gol în mod simbolic, pentru a primi Lumina de la Iniţiatorul său.
În cercul din mijloc se desfăşoară lucrările, se formează lanţul, se comunică cu Fraţii care sunt aici amestecaţi, fără deosebire de grad. Dar simbolurile iniţiatice sunt mereu prezente, pentru că fiecare adept rămâne incognito, un necunoscut între necunoscuţi, un om al Dragostei şi al dorinţei care caută fără încetare Reintegrarea cu Dumnezeu, adică, pur şi simplu: un Martinist.
Chipul adepţilor este liniştit, luminos, iar privirea limpede şi atentă: ei pur şi simplu ştiu.
Vin din toate părţile Pământului, pentru că nu există graniţe care să-i poată opri, nici legi sau închisori care să-i poată închide: ei sunt pur şi simplu liberi.
Mersul lor este când hotărât,când nesigur; uneori chiar se opresc şi pot da impresia că vor să se întoarcă, dar apoi merg înainte cu şi mai mare avânt: ei sunt, pur şi simplu, oameni ai dorinţei.
Fiecare dintre ei este îmbrăcat cu o mantie de nepătruns, care îl apără în orice clipă de forţele negative şi îi împiedică pe ceilalţi să îi vadă creşterea interioară: ei sunt pur şi simplu invincibili.
Chipul lor este acoperit de o mască, pentru că ei sunt pur şi simplu necunoscuţi.
La intrarea în Templu, mantia lor se deschide pentru o clipă, lăsând să se vadă un pieptar alb (semn că ei sunt pur şi simplu puri), pe care străluceşte un pantaclu aurit (fiindcă ei urmează pur şi simplu Tradiţia); talia le este încinsă cu un cordon a cărui culoare indică progresul pe Calea aleasă şi opreşte impulsurile inferioare (care sunt pur şi simplu omeneşti); în fine, în picioare poartă ciorapi albi din lână (fiindcă sunt pur şi simplu prudenţi).
Fraţii Necunoscuţi se reunesc aducând cu ei templul lor sferic: pur şi simplu ei sunt propriul lor templu.
Se adună în cerc pentru că acesta este Templul Martinist: pur şi simplu un cerc, o adunare de forţe care se realizează în chip misterios chiar şi fără prezenţa fizică a adepţilor.
Templul-Cerc personal este împărţit în trei categorii de cercuri: unul exterior, exoteric, profan, în care adepţii îşi conduc corpul fizic; unul mijlociu, esoteric, secret, sacru, în care Iniţiatul lucrează la propria-i perfecţionare; şi unul central, divin, sălaş al scânteii Vieţii, unde Iniţiatul devine Dumnezeu însuşi.
Imaginea Templului Martinist, potrivit regulii de aur că tot ce este sus este la fel şi jos, este în mod coerent similară celei a Templului interior, iar Fraţii întră în el de pe toate laturile exterioare exoterice către cercul mijlociu, aşezându-se în scaune, dispuse tot în cerc, în jurul unei zone sacre centrale în care nimeni nu poate intra, cu excepţia unui profan, gol în mod simbolic, pentru a primi Lumina de la Iniţiatorul său.
În cercul din mijloc se desfăşoară lucrările, se formează lanţul, se comunică cu Fraţii care sunt aici amestecaţi, fără deosebire de grad. Dar simbolurile iniţiatice sunt mereu prezente, pentru că fiecare adept rămâne incognito, un necunoscut între necunoscuţi, un om al Dragostei şi al dorinţei care caută fără încetare Reintegrarea cu Dumnezeu, adică, pur şi simplu: un Martinist.
Sincerius S:::I:::I:::
UNIUNEA ORDINELOR MARTINISTE DIN ROMÂNIA
Uniunea Ordinelor Martiniste din România a luat fiinţă în toamna anului
2013, avându-l drept Suveran Mare Maestru pe Fratele Raphael
S:::I:::G:::I:::, R+, deţinător a mai multor filiaţii martiniste şi
martineziste.
Astfel, pentru a putea oferi tuturor celor interesaţi
de practicarea ritualurilor principalelor Ordine Martiniste, în deplină
conformitate cu specificul fiecăruia dintre acestea, s-a luat hotărârea
de a se înfiinţa o unică structură administrativă şi organizatorică
pentru ţara noastră, în cadrul căreia fiecare Grup, Lojă sau Heptadă să
poată lucra potrivit tradiţiei Ordinului pe care îl reprezintă.
Filiaţiile Suveranului Mare Maestru al Uniunii Ordinelor Martiniste din România sunt următoarele:
1.
Ordinul Martinist înfiinţat în 1953 de către Philippe Encausse, fiul
lui Papus, şi care este continuatorul primului Ordin Martinist, creat la
sfîrşitul secolului al XIX-lea de către Papus (dr. Gerard Encausse) şi
Augustin Chaboseau . Această filiaţie a ajuns în România din mai multe
surse, care urcă, fiecare în parte, până la Philippe Encausse. Astfel,
avem:
- a) filiaţia actuală a Ordinului Martinist (Ph. Encausse - E.L. ("Sitael" S.I.I.)
- b) filiaţia Ordinului Martinist al Africii de Vest (Ph. Encausse - Aristide Ahouandjinou - B.M. ("Nitika" S.I.I.)
-
c) filiaţia ce provine de la Ordinul Martinist al Filosofilor
Necunoscuţi din Anglia, pe linia Ph. Encausse - Marc Jones - M.B.
("Fidentia" S.I.G.I.)
- d) filiaţia Ordinului Martinist Egiptean Isiaco- Osiridian (Ph, Encausse - J.M. d'Aquino - F.F. ("Apis" S.I.I.);
2.
Ordinul Martinist - Martinezist din Lyon, filiaţia Bricaud - Chevillon -
Chambellant, provenind tot de la Ordinul Martinist al Filosofilor
Necunoscuţi din Anglia (Chambellant - Tappa - M.B. ("Fidentia"
S.I.G.I.);
3. Ordinul Martinist al Aleşilor Cohen înfiinţat de Robert
Ambelain, pe baza iniţierilor pe care acesta le-a primit de la George
Boge de Lagreze şi Camille Savoire, pe filiaţia Ambelain - Brunelli -
M.B. ("Amorifer" S.I.I.), care în Italia funcţionează sub forma
Ordinului Martinist Antic şi Tradiţional;
4. Ordinul Martinist al
Cavalerilor lui Christos, care vehiculeaza tradiţia Martinistă Rusă
(Novikov - Serge Marcotune - Armand Toussaint - R.B. ("Pol Lysis"
S.I.I.), similară celei a Ordinului Martinist Iniţiatic, înfiinţat de
Robert Ambelain în anul 1968.
5. Ordinul Martinist Sinarhic, pe linia iniţiatică a lui Victor Blanchard - Louis Bentin.
Considerăm
că posedăm, astfel, absolut toate liniile iniţiatice ale Ordinului
Martinist înfiinţat la sfârşitul secolului al XIX-lea de Papus şi
Augustin Chaboseau, pe cele ale Ordinelor create prin sciziunile
ulteroare ale respectivului Ordin, precum şi pe cele provenite din
Rusia, unde au existat discipoli ai Filosofului Necunoscut care au
dezvoltat un sistem iniţiatic propriu, independent de cel francez.
Acestora li se adaugă filiaţia Ordinului Martinezist al Aleşilor Cohen,
reînfiinţat de Robert Ambelain în anul 1943, pe baza iniţierilor
vehiculate în cercul interior al Regimului Scoţian Rectificat (Marele
Priorat al Elveţiei).
Fiecare dintre filiaţiile amintite mai sus are
propriile ritualuri şi ceremonii, precum şi practici şi obiective care
diferă unele de celelalte, întrucât poartă amprenta personalităţilor
care au fondat aceste Ordine.
Ca atare, membrii Uniunii Ordinelor
Martiniste din România pot opta pentru practicarea acelei filiaţii care
vine cel mai bine în întâmpinarea aspiraţiilor spirituale ale acestora.
Cele trei grade practicate de toate Ordinele Martiniste membre ale U.O.M.R. sunt:
- Asociat
- Iniţiat
- Superior Necunoscut (S.I.).
Acestora
li se adaugă demnitatea de Superior Necunoscut Iniţiator (S.I.I.), care
nu este un grad propriu-zis, ci conferă capacitatea de transmitere a
celorlalte trei grade în cadrul Lojei sau a Grupului pe care respectivul
S.I.I. îl conduce.
Deţinătorii celui de-al treilea grad pot urma
calea Teurgică în cadrul Ordinului Aleşilor Cohen, care completează
învăţăturile Martiniste şi Martineziste primite în cadrul U.O.M.R.
Există
o echivalenţă între gradele Ordinelor Martiniste şi cele ale unor
Rituri Masonice Spiritualiste, cum sunt Ritul Scoţian Rectificat, Ritul
Scoţian Primitiv, Riturile Egiptene de Memphis şi cel de Misraim, precum
şi Ritul lui Swedenborg.
De asemenea, există o serie de echivalenţe
între amintitele grade Martiniste şi Ordinele Minore şi Majore ale
Bisericii Ortodoxe Gnostice Rozicruciene Apostolice.
Toate
organizaţiile menţionate fac parte dintr-un sistem iniţiatic complex şi
unitar, şi formează Federaţia Ordinelor şi Societăţilor Iniţiatice din
România, care îşi propune să transmită comoara iniţiatică pe care o are
în custodie, acelora ce vor fi vrednici de a o înţelege, asimila şi duce
mai departe, la rândul lor.
Aşa cum se întâmplă în cazul
organizaţiilor autentice ale Tradiţiei Ezoterice Occidentale, ele sunt
strict secrete şi nu fac prozelitism. Accesul se face numai pe baza unei
invitaţii individuale, adresată de conducerea Ordinului, după o
cercetare aprofundată a calităţilor morale şi intelectuale ale
profanului căruia i se propune a se alătura respectivei organizaţii.
Cei
ce doresc să afle mai multe informaţii despre istoria şi doctrina
curentelor Martiniste, sunt sfătuiţi să urmărească acest Blog, cât şi pe
cele ale Centrului Independent de Studii şi Cercetări Ezoterice
(C.I.S.C.E.), şi a Marii Loji Naţionale Mixte din România (M.L.N.M.R.).
Vladimir Radu Sauciuc.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)


